Poezie

Vers de teama

1 min lectură·8 februarie 2017

Mediu

Stau ghemuit pe cerul sufletului meu,

Văd soarele, se bate-n piept cu pumnii,

Parca e mâna dreaptă a lui Dumnezeu

Crezând că-i începutul și sfârșitul lumii.

Când focu-i îngâmfat, apoi se stinge

Ca orice muritor în vise pământene

Și noaptea-nlăcrimată începe-a plânge

Cu stele vii, pe negrele-i sprâncene.

Ne resemnăm cu groază-n visul meu

Și ne-aplecăm spre alte zori deșarte,

Nu suntem slugi din os de Dumnezeu,

Suntem născuții, din lacrimi vinovate.

Apoi, de parcă nici nu te-aș cunoaște,

Sau nici n-aș fi iubitul tău din tine,

Copilăroasa-mi gură, sânul ți-l găseste

Și-atuncea Luna mea, răsari în mine.

001.155

mircea trifu. “Vers de teama.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14102808/vers-de-teama

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.