Poezie

Balasa nedurerii

1 min lectură·31 ianuarie 2017

Mediu

Mi-a ațipit pe brațe scrisul,

La fel și Dumnezeu la geam,

E noaptea trează ca și visul

Din vara ce mă-ndrăgosteam.

În noapte, iarna-i iar hoinară,

Deschid ferestrele profane,

Îl iau pe Dumnezeu de-afară

Și-l pun pe prispa din icoane.

Din ceară, șoaptele în patimi,

Fac rugăciuni în foc aprins,

Durerea în izvor de lacrimi

Să-mi ierte dragostea din vis.

Când ruga mea, sfântă beție,

Îi umple cerul Lui de fum,

Cu ochii rosii, din hârtie

Îmi face aripi pentru drum.

Nu sunt Isus, dar nici Icar,

Sunt răni de psalmi și cuie,

Acuma visul meu, măcar,

E-n ceara mea gălbuie..

Și Dumnezeu de-odinioară

Senin e-n noptea-mpăcării,

Eu stau in brațe c-o vioară,

Și-ascult Balada Nedurerii.

001.090

mircea trifu. “Balasa nedurerii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14102454/balasa-nedurerii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.