Poezie

Se naste-o noua Mare

1 min lectură·11 decembrie 2016

Mediu

Sunt versul ce face dimineața să tresară,

Doar eu îi pot simți, trezindu-se căința,

În fiecare noapte, când iarnă-i pe afară,

Pe mine mă dorește să îi doresc dorință.

Lumina Luni-o iau, o încălzesc la Soare,

Fac din pământul pășit cândva de tine,

O-ndragostita roată și plin de inganfare,

Te recreez în palme, iubito, fără mine.

Sunt țărm când Marea este la fereastră,

Și dorul mă-nfiora, am stâncile timide,

De mă atingi cu vocea ta și-a noastră,

Arde nisipul-n mine și-abisul îmi surâde.

Iau sarea lacrimei și-o leg în călimară,

Doar Tu, cea dulce, cu valuri de nectare,

Pe țărmul de iubire, ca un peron de gară,

Oprește-te o clipă, așa, din întâmplare.

00982

mircea trifu. “Se naste-o noua Mare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14100131/se-naste-o-noua-mare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.