Poezie

Poemul de foc

1 min lectură·10 decembrie 2016

Mediu

În trupul tău sap cu arcușul de ceară,

Pe Marea de note sunt eu pescărușul,

Fereastra-mi alungă tăcerea pe-afară,

Fântâna-i vioara și cumpănă arcușul.

Se supără focul că-i soba prea mică,

Scântei pe covorul de note valsează,

Se-ntorc obosite, cu foc se-alăptează,

Când jaru- ațipește, din nou se ridică.

E Clipa ce naște curajul ce-l strângi,

Căci resemnarea-i o cruce - osândă

Ascunde-te-n mine, Isuse și plângi,

Să-ți fac melodia durerii mai blândă.

Pe cer iarăși ninge cu fulgi de noroi,

Și norii-s prea grei de atâtea năluci,

În noi e iubirea, n-o arde pe cruci,

Se-aude pământul, trezindu-se Noi.

00963

mircea trifu. “Poemul de foc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14100064/poemul-de-foc

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.