Poezie

Roata iubirii

1 min lectură·26 noiembrie 2016

Mediu

Azi eu sunt stăpânul durerilor lumii,

Soarta s-o schimb, m-ajută cuvântul,

Roata se-nvârte, iau crucea mulțimii,

Pe cer, împreună o sui, cu pământul.

Bombăne bolta, coborând la picioare,

Huma albastră i-un deșert în beție,

Norii mirați plâng în repezi izvoare,

Tot susul ce-a fost, astăzi jos o să fie.

Pe negrele găuri dansează-n nădragi,

Chirpici fac îngerii,-i munca plebeie,

Treziți fără aripi, cu mâini de iobagi,

Se căznesc să-și clădească bordeie.

Gem pereții-n mirosul de balegă arsă,

Stau în cuie icoane de oameni sfințiți,

Căci pe roata durerii de mine întoarsă,

Văd ingerii-n jos lângă iad, amăgiți.

Tu, Dumnezeule, stai sus între oameni,

De aripi ne dărui, te-oi ierta de păcat,

Muritorii tăi îngeri, doritor îi ademeni,

Dar lipsește iubirea-n albastrul uscat.

Azi e senină huma de plug nebiciuită,

Las iertarea-n mâna iubirii ce o am,

Recit șoapte femeii în mine ghemuită

Și focul îi zâmbește iernii de la geam.

001.041

mircea trifu. “Roata iubirii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14099441/roata-iubirii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.