Poezie

Balada vieții

1 min lectură·16 noiembrie 2016

Mediu

Sunt uneori o goală scoică,

când umplu cerul de cuvinte

Pline ca sânii albi, de doică,

cu lapte, hrană pentru minte.

Pe-ascuns beau îngerii din ele

și-și amintesc de început,

Simt gustul încă de-acuarele,

caci din icoane sau născut.

Stele și nori zac în noroie,

e toamnă iar pe Marea-naltă,

Se ofilesc căzând în ploaie,

frații ciopliți de-aceiași dalta.

Alerg prin mine de-astă vară,

să prind un vis ce nu mă știe,

Vreau șoaptele să-i scot afară,

până la fruntea mea ce scrie.

Ține un nor în brațe-un fulger

și-l leagănă cu-atâta teamă

De parcă-ar fi un pui de înger,

păzit de-ngrijorata mamă.

001.098

mircea trifu. “Balada vieții .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14098990/balada-vietii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.