Poezie

Nemuritor pescar

1 min lectură·8 noiembrie 2016

Mediu

E un pescar de valuri, pământean,

Cu plasa goală-n veșnica sa trudă,

Pe-ntinsa Mare-a sa de porțelan,

Vise scria pe coli de carne crudă.

Nici numele nu și-l mai amintea,

De-atâta vreme ce nu se chemase,

Nu mai răspunse, nu se cunoștea

În timpul său, căci sigur îl uitase.

Cuvintele veneau din alt-departe

În caravane lungi ca pomenirea,

Tăcute se-așterneau ca într-o carte,

În corpul lui găsindu-și mântuirea.

Voia să strângă-atâția trandafiri,

S-ajungă să înalțe-o mănăstire,

Cu clopotele coapte de-amintiri,

Să-și cheme Însetata de Iubire.

În fiecare spin se-agață-o rană

Dintr-un năvod avar, ca un altar,

Într-o capelă-n ruginita toamnă

Iubit de Mare, scrie un pescar.

001.054

mircea trifu. “Nemuritor pescar.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14098639/nemuritor-pescar

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.