Poezie

Coroana clipelor eterne

1 min lectură·6 octombrie 2016

Mediu

Cusută-n fir de rază albă,

Cu roșu trandafir brodat

Și moale ca o sfântă iarbă,

E vorba ce m-a botezat.

Înalț un chip de catedrală

Clopotnițele prinse-n cercuri

Și crucile-s ca o beteală,

Le poartă berzele în ciocuri.

Și clopotele, din cuvinte,

Pline de-arama înțeleaptă,

Îmi bate-nvățătura-minte

Sub pașii care mă așteaptă.

Cu o culoare, cea mai dragă,

Întregul corp i l-am pictat,

Și frica de o viață-ntreagă,

Am pus-o-n strană, la cântat.

Și pe pereți, cu-ntrega soldă,

Am cumpărat mii de icoane,

Și am bătut întreaga holdă,

Cum sus pe case bați olane.

De-o fac săgeată-ndrăgostită,

O las din arcul meu de flori

Să-nvingă vorba mea iubită

Pe-arenă, alți gladiatori.

Și-nvingător pe a mea frunte

Să-mi pui coroana ta de spini,

Iubito, să-ți aduci aminte,

O port de-acum printre străini.

001.053

mircea trifu. “Coroana clipelor eterne.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14097318/coroana-clipelor-eterne

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.