Poezie

Esti magica lumină

1 min lectură·28 septembrie 2016

Mediu

Spune-mi, iubito: "vino", de vântul bate aprig

Și marea de o mângâi și palmele ți-s reci,

De razele de soare vor hiberna în iarna,

Și nepăsarea cere din corpul meu să pleci.

Cere să scriu, iubito, de clipa e-mpotrivă

Să aibă-ntr-o clepsidră eternul său legat,

De versul se-ndoiește și-n neputință strigă

Că pana nu-i stăpână, chiar de îi sunt argat.

De nu-ți răspund, iubito, întoarce-te în timp

Și strânge-mă în brate, ca muntele, izvorul,

Botează-mă, dorito, și-ascunde-mă în somn,

Un dor de pâine lasă-mi și nu uita ulciorul.

Da, să nu uiți, iubito, ulcioru-i huma coaptă

În formă de vioară, ce din clepsidră, naște,

Un stup imens de vise, ce se hrănesc din tine,

Căci tu astâmperi setea și-a îngerilor oaste.

Deschide-acum, Micuțo, a brațelor cascadă

Căci doar lumina caldă ce stelele-abureau

Îmi stă-n căușul palmei ca prima rugăciune,

Învață-mă, iubire, cu ochii-nchiși s-o beau.

001.146

mircea trifu. “Esti magica lumină.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14097046/esti-magica-lumina

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.