Poezie
Mă iubeste-o lumină
1 min lectură·
Mediu
Plouă cu raze de soare pe munte,
În liniștea verde se-odihnește lumina,
Unduindu-se-n trup de femeie, colina
Îmi seduce în curbe aducerea-aminte.
Aprinde o toamnă lumânări de aramă,
Cu o tânără boltă-mi ridic piramida,
În cuptorul din palme îmi ard cărămida,
S-o pun temelie-n cuvântul de mamă.
O tăcere e-o iarnă ce străbate Sahara,
Fulgi de șoapte închise în sfântă scriptură,
Ce pășesc curajoși peste-a buzelor gură,
Ca din ochi, avalanșe de lacrimi, coboară.
Eu iubirea îmi las să coboare pe țărm,
Sunt născut luptător, cât m-o ține Atlasul,
Doar micuța mea Mare îmi legănă glasul,
Să-i recit până mor și apoi să adorm.
001.052
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- mircea trifu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 104
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
mircea trifu. “Mă iubeste-o lumină.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14096951/ma-iubeste-o-luminaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.