Poezie

Balada de Coral

1 min lectură·9 septembrie 2016

Mediu

Coboară-ncet un dor din vârful unui munte,

Cu mult argint în păr, venit din alte timpuri,

Părea un veșnic pustnic sătul de-atâtea lupte,

Încoronat de versuri și-armatele de gânduri.

Și-a coborât ca valul în marea lui de flori,

Cu multe vieți în urmă, crăiasa de coral,

Ardea-n focul logodnei, cu ochii iertători,

Și au baut iubirea, aici, din Sfântul Graal.

Și doar o sfântă viață au mai trăit pe lunci,

Timpul gelos creștea pe cer, fără măsură,

Și pizmuiți de îngeri, sfințiți încă de-atunci,

E prefacută-n piatră de-o blestemată gură.

De-atuncea el străbate câmpia Mării-albastre

Și sapă prin profunduri, prin ruinate ziduri,

În noapte, la ferestre, se răzvrătește-n glastre,

Stârnind furtuni de dor cu-aripile de fluturi.

Și te-a găsit, Micuțo, în corp de Cosânzeană,

Neascultător de lege și nici de vreo poruncă,

Și ești a lui în versuri, frumoasă pământeană,

Să nu mai bată cerul iubirea voastră-adâncă.

001.091

mircea trifu. “Balada de Coral.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14096349/balada-de-coral

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.