Poezie
Nefericită-i moartea în iubire
1 min lectură·
Mediu
Mă simt un nor sălbatic fără tine,
Un vechi ocnaș în Marile cruzimi,
Sparg sarea albă-a nopților din mine,
Legat cu lanțul Sfintelor Treimi.
Câte-o amintire vine să-mi dea apă,
Și-o alta îmi întinde-un colț de pâine,
Sfărâmă-ți gheața, vino și mă scapă,
Iubita mea, salvează-mă de mine!
Brodează fulgerele nesfințite, cerul,
Dar El e dus în gânduri ce nu crede,
Hoinar fără să știe-n noapte, gerul
A înghețat iubirea ce n-o vede.
Se-ntoarce pescărușul iarăși, parcă,
Pe Marea Insulei împărtășind nisipul,
În lava lui adoarme ca o barcă,
Și-o-nghite nesătul, neștiind, abisul.
Și câteodată moartea-mi dă ocheade,
Dar dragul meu de tine, se încruntă
Și coasa ei se-ncurcă în năvoade,
Ascunse în inelele de nuntă.
Noaptea ne-adună la Masa tăcerii,
Cuvintele fac versuri în pahare,
Dospește-n pâine setea-mbrățișării,
Sunt un Deșert îndrăgostit de-o Mare!
001.038
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- mircea trifu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 135
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
mircea trifu. “ Nefericită-i moartea în iubire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14095932/nefericita-i-moartea-in-iubireComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.