Poezie
Poetul muncii mele
1 min lectură·
Mediu
Cerul aprind de la un cap la altul,
Ard buruienile ca visele pierdute,
Când câmpul e senin, încep aratul
Și-apoi voi semăna stele căzute.
Seducătorul nopților neadormite,
Ce mă urmau ca triste caravane,
Scăpam mereu de visele-amăgite,
Un dezertor în infinitele savane.
Simțeam chemarea jalei pârguită,
Și palma mea, miloasă întâmplare,
O-mbrățișa c-un zâmbet de iubită,
Ce-alină-n brațe steaua căzătoare.
Cu piepul plin de stele vindecate,
Mă-nalț pe cer, începe semănatul,
Și-n noapte-apoi cu mâinile sărate
C-un nor de lacrimi, ud păcatul.
E cerul înflorit doar pentru tine,
Aștept, iubito, să te-așezi la masă,
Sunt obosit, ca versul fără tine,
Dar stelele, iubita mea,-s acasă.
001.088
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- mircea trifu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 105
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
mircea trifu. “Poetul muncii mele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14095650/poetul-muncii-meleComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.