Poezie

Colt de Floare

1 min lectură·11 august 2016

Mediu

Îmi chem poemele acasă,

Bat toaca cu un val de mare,

Pare un câmp venit la masă,

Pe stânca unui Colț de Floare.

Și le întreb de-au dat de tine,

Dar versul lor nesărutat

Privirile și-ascund de mine,

Într-un parfum nevinovat.

Aprind în sobă disperarea

Și le topesc pe toate-odată,

Că-s muritor ca și răbdarea,

Pe cerul tău de-aristocrată.

Și vărs într-un vulcan apoi

Ce-mi folosea de călimară,

Întreaga lavă strânsă-n noi,

De când erai un fulg de vară.

Toate zăpezile-ți voi strânge,

Să fac din ele coli de scris,

Cu lavă și un pic de sânge,

Voi scrie iar trăind un vis.

Am să îl cresc ca pe o floare,

Ascuns de gelozii păgâne,

Întinde palma din ninsoare,

Am să ți-l dărui fără nume.

Tu ia-l și pune-l în zăpadă,

Și poate Dumnezeu va vrea,

Cu-aprinse rădăcini să ardă,

Nefericirea mea și-a ta.

001.001

mircea trifu. “Colt de Floare .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14095417/colt-de-floare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.