Poezie
Iubita-i cerul mai albastru
1 min lectură·
Mediu
Iau spada și o fac plachiuri,
Le prind pe aripi ca polenul,
Mă-nalț cu ele din pustiuri,
Să se trezească tot eternul
Și versul sărăcit de biruri.
Vreau bolta lor, cu bidinele
Doar îngerii s-o văruiască,
Să-și moaie aripile grele
În marea călimară-albastră.
Și norii-apoi să i le spele.
Cer stelelor să-și lustruiască
Ferestrele ce dau spre tine,
Începe cerul să-ți vorbescă
Împiedicându-se de mine
Și în apus să se-nroșească.
Dorm îngerii ca-ndrăgostiții,
Nu se codesc, le e rușine,
Iar eu, la fel cum fac părinții,
Îi legăn, cum făceam cu tine.
E pace-aici pe bolta frunții.
Aleg o stea, o rup cu milă ,
O las să cadă-n palma ta ,
Te-ai fâstâcit ca o copilă,
La prima întâlnire-a sa,
Pe foaia noastră de argilă.
Fugeai apoi ca de-o rușine,
Dar reveneai ca marea-acasă,
Ce nici mareea n-o reține
Să-și bată țărmul de mireasă,
Și ți-ai făcut culcuș în mine.
00939
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- mircea trifu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 151
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
mircea trifu. “Iubita-i cerul mai albastru.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14095131/iubita-i-cerul-mai-albastruComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.