Poezie

Eternul meu nescris

1 min lectură·22 iulie 2016

Mediu

Un nemilos în mine toată viața,

Călca-n picioare mugurii timizi,

Ce-i ascundea la sânul ei speranța,

Temându-se de ochii mei lucizi.

Și iarăși căutam priviri aprinse,

Ce-ascunse de dorinți nășteau fiori,

Înmugureau iar condamnate vise,

Pe-altarul sfintei mele închisori.

Pe ochii mei s-a aplecat o rază

Și mi-a umplut privirea de povești,

În fiecare noapte stă de pază,

Privindu-mă, cum îngerii privești.

Și mila mea și-a amintit de mine

Trezindu-se pe foaia mea orfană,

Alerg iubito-n versuri după tine,

Îmbujorandu-ți chipul de icoană.

Așa am învățat că doare totul,

Suntem iubiți într-un poem de vis,

Pe coala mea este topit omătul,

Eternu-ndrăgostit încă-i nescris.

001.028

mircea trifu. “Eternul meu nescris.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14094778/eternul-meu-nescris

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.