Poezie

Regina din Odaie

1 min lectură·8 iulie 2016

Mediu

Dau norilor poruncă, să-ncercuiască soarta,

Eu dintr-un tunet încruntat voi face-un bici,

Nu vreau s-aștept să se-nvârtească roata

Destinului, avar îi e abisul nestăpânitei frici.

Ridic ochii spre cer, prea mândri să-i aplece,

Și-i cer, dar nu rugând, să stea îngerii-n case,

Ei au stârnit rebelul cu-orgoliul lor cel rece

Și aripi prinse-n bolduri etern neputincioase.

Eu am să strâng abisul în cercul unui gând,

Nebun de disperare dar nemilos de-acum,

Iau mila ta de tine din colțul veșnic blând,

Și-aprind un foc să ardă nefericirea-n drum.

Din nori atunci să-nceapă o miluită ploaie

Cu lacrimi așteptate de veșnice secunde,

Să stingă-ndrăgostito, regina mea-n odaie,

Tot focul din clepsidra gurilor flămânde.

001.036

mircea trifu. “Regina din Odaie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14094231/regina-din-odaie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.