Poezie

Dorintele Lumii

1 min lectură·28 iunie 2016

Mediu

Stau stele în casă, închise de frică

Și viața eternă e-un fulg de zăpadă,

În roata cea oarbă o mână antică,

Alege un nume de stea ce-o să cadă.

Steaua răsare, ca pământul s-o vadă,

Aleasă-n veșmântul de foc al luminii

Și-mpăcată ca ploaia în vers de baladă,

Se supune pe crucea dorințelor lumii.

Undeva o privire sprijinită pe munte,

Ce credea că iubirea e încă fecioară,

Ochi-s doar cuiburi de lacrime frânte,

Pe obrajii rușinii, durerea-i coboară.

Ea speranța-și ridică pe a cerului foaie,

Cu durere în piept, o dorință coboară,

Steaua arde pe cer și visează o ploaie,

Iubirea o-așteaptă în palmă să-i moară.

Se-aprinde o stea dar o rog să nu cadă,

Mă privește surprinsă cu speranța tăcută,

Are ochii căprui și priviri de Baladă

Și o gură de roză nesfârșit de iubită.

001.096

mircea trifu. “Dorintele Lumii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14093905/dorintele-lumii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.