Poezie

Indragostita Clipa

1 min lectură·27 iunie 2016

Mediu

Mi-adună florile privirea,

Pierdută fără cârmă,

Să nu re-nceapă răstignirea,

Pe muntele din urmă.

Într-un senin indiferent

Cerul absent visează,

Doar dorul, nărăvaș torent,

Se-ndreaptă spre amiază.

Abia așteaptă-al său apus

Și Marea adormire,

Cu versul lui încă nespus,

Să-i bată-a ei iubire.

Și nori-n picături decad,

Cu aripi ca de fluturi,

Pe florile de dor ce ard

Printre uitate-adâncuri.

Eu pe cărarea mea cobor,

De-o viață și o clipă

Și-mi las să cadă pe covor

O sărutată-aripă.

S-o ia iubirea-n lumea ta

De va dori să zboare,

Cu una doar nu va putea,

S-ajungă pân' la soare.

E ziua ta acum pe munți,

Aleargă-n versul meu,

Că îl vând îngerii pe-arginți

De-adoarme Dumnezeu.

De-ai să ajungi aici tarziu,

Să-mi lași o rugăminte;

Și mort mă voi scula să scriu,

Pe-obrazul unui munte.

Așteaptă marea să mă-nec

Pe buzele-i duioase,

E ziua ei și n-am să plec,

Mi-s brațele geloase.

001.082

mircea trifu. “Indragostita Clipa.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14093852/indragostita-clipa

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.