Poezie

Ma arde-un foc de Mama

1 min lectură·23 iunie 2016

Mediu

O mână-a nerăbdării mă zgâlțâie și cheamă,

Tresar din somn cu fața spre un trecut de dor,

Pe buze îmi doinește iar laptele de mamă,

Eu sunt cu sare-n plete, același blând fecior.

Sunt limba unui clopot și bat în gândul meu,

Să mă audă maica când îmi vibrează-arama

Cu alt curaj privirea să-nfrunte geamul său,

Când vocea mea căită îi va întinde palma.

Când intru mă aplec, e ușa mult prea mică,

La fel ca tine, mamă, mi te-ai topit un pic

Și arzi ca lumânarea, căci viața e calică,

Plătești numai cu lacrimi eternul ei nimic.

Acum, ajunge, mamă, eu m-am întors acasă,

Mă-nham la jugul zilei să poți să te-odihnești,

Tu doar frământă pâinea și-așează-te la masă,

Eu voi aprinde focul iubirii părintești.

Și jarului din sobă cer grijă, să n-o ardă,

În ușa noastră bate o tânără fântână,

La masă se așează cu vocea mamei, caldă,

Privește-i, maică, bine, inelul de pe mână.

001.056

mircea trifu. “Ma arde-un foc de Mama.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14093712/ma-arde-un-foc-de-mama

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.