Poezie
Robul e un Inger
1 min lectură·
Mediu
Mâinile frământă,
Versul se înmoaie,
Și cerneala cântă,
Simfonii pe foaie.
Rima bate toaca,
Visu-mi ține parte,
Când se umple arca,
Iar mă duc departe.
Râde ceru-n hohot,
Robul e un înger,
Gândul bate-n clopot,
Mă rănesc și sânger.
Ard ,în cor, prin mine,
Dorurile toate,
Și îmi fac din tine,
Un buchet de ape,
Strig să înceteze,
Nopților prea multe,
Stau în mine treze,
Într-un colț s-asculte.
Cer cuvântul,Doamne!
Stau demult la rând,
Îngropat în foame,
Ca un rob de rând.
Cer aripi să-mi dai.
Cele vechi sunt arse,
Nu s-ajung în rai,
Între flori și oase.
S-ajung pe o stea,
Roabă ca și Tine,
S-o cobor, de vrea,
În palmă la mine.
Și că în povestea
Ce-am citit-odată,
Îi recit din zestrea
Dragostei in soaptă.
00891
0