Poezie

Eterna mea Vara

1 min lectură·13 iunie 2016

Mediu

Se-așterne Lumina pe țărm, ca nisipul,

În taină cu Marea din mine,-i recită,

Cu lacrimi albastre îi mângâie chipul,

Și-adoarme lumina iubită.

S-a născut undeva pe un cer, într-o casă,

O Eternă secundă, ne-nsemnată pe hartă,

De atunci Dumnezeu a-nvățat să iubească

Răstignitul pe cruce ,,Mă iartă"!

Iubito, ascultă, bat clopote-n poartă,

Deschide fereastra, e glasul de-aramă,

Tresare și Luna căci noaptea mă ceartă,

Zăvorul e aprigă vamă.

E-o veșnică pace în suflet la mine

Și inima-mi arde în haine de gală,

Am gura-nsetată, iubire, de tine,

Dorință timidă pe coală.

001.079

mircea trifu. “Eterna mea Vara.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14093319/eterna-mea-vara

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.