Poezie

E Dumnezeu pe-afara

1 min lectură·3 iunie 2016

Mediu

Dorințele bat în fereastra verii,

Ademenindu-mi verdele trecut,

Eu lenevind în palma-mbrățișării,

Sorb dragul meu de tine renăscut.

M-ai învățat să te iubesc, iubire,

Cum numai apa de izvor o face,

Ea susură ca toaca-n mănăstire

Pe gura humii lăcrimând în pace.

Se ofilesc coloanele-n biserici

Și ard ca lumânările-mpietrite,

Cu bani și nu putini, doar predici,

Ne cumpărăm iertări păcatuite.

Ochi de copii rămași să plângă,

De mila celui de pe cruce sclav,

Oferă banul lui Isus, să-l strângă,

Să își plătească chinul lui bonlav.

Iubito,-așteaptă Dumnezeu afară,

Căci în biserici plouă pe icoane,

S-a săturat și El și-i prima oară,

Că te iubesc și tot îmi este foame.

Dorita mea, pe cer când bate-apusul,

Să lași deschisă-a dorului fereastră,

Și-aprinde-ți iarăși focul și surâsul,

Eu voi purta și nemurirea noastră.

001.104

mircea trifu. “E Dumnezeu pe-afara.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14093000/e-dumnezeu-pe-afara

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.