Poezie

Iubire-albastra

1 min lectură·3 iunie 2016

Mediu

Rog cerul nostru să mă ierte,

De l-am ascuns în cartea mea,

Aruncă îngerii cu pietre

Și lacrimi, numai să mi-l ia!

Recit ascuns o rugăciune

Dar știu iubire că mă ierți;

Eu voi închide ceru-n mine

Și ochi tăi îi fac coperți.

Când vei veni înlăcrimată

Să te ascunzi în ochii mei,

Dorința mea înmiresmată,

Vei prinde aripi dacă vrei.

Să zbori înalt, duios iubită,

Pe corpul meu cu gura ta,

Căci bolta noastra e sfințită,

Din alte vieți de crucea mea.

Și seara, obosiți de goană,

Vom lăsa soarele să doarmă,

În brațele-așteptării, parcă,

Ni se închină Marea doamnă.

Cuminți cu aripile stinse,

De este frig pe-albastru cărții,

Vom lăsa inimile-aprinse,

Să ardă focu-n cerul nopții.

001.100

mircea trifu. “Iubire-albastra.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14092991/iubire-albastra

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.