Poezie

Cantec de arama

1 min lectură·30 mai 2016

Mediu

Vreau uneori să m-ascund undeva,

Pe o insulă-n timp și o mare tăcută

Și să prind rădăcini în iubirea cuiva,

Sub o boltă de drag înverzită.

Și s-o apăr de ploi, de trecutele răni,

Sub coroana ce sprijină-albastrul

Și așa neștiuți, fără timp, fără vămi,

Să ne știe doar magicul astrul.

Frunzele-mi ard, ca și visele zboară

Pe o gură de vânt, arama lor cântă,

Recită-mi tu, înger, cu trup de vioară,

Din cartea sărutului, sfântă.

Sfințește-ne Mare, în brațele tale

Și fă-ne altar nisipul fierbinte,

Îți cerem iubirea-n picioarele goale,

Rănite pe alge cărunte.

Ia-i tu de pe fruntea iubită, durerea,

Și-ascunde-i adânc nepăsarea,

Trezește răspunsul, adoarme tăcerea

Și stinge din noi întrebarea.

Iubita mea-i înger cu trup de soție

Și Marea profundă-i e mamă,

Îmi dărui iubirea, doar Luna o știe,

Dar doarme pe frunze de-aramă.

001.122

mircea trifu. “Cantec de arama.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14092823/cantec-de-arama

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.