Poezie

Balada mea mireasa

1 min lectură·28 mai 2016

Mediu

Merg pe un drum ce alții mi l-au dat,

Sunt doar un corp trudit încă în viață,

Cu-argint în păr și palme de soldat,

Dar am un dor adânc cioplit pe față.

Eu vreau să fiu, de mori încă odată

Și să renaști izvor, când gust din tine

Pe gura mea de dragostea-nvățată,

Iubirea mea să mă hrănești pe mine.

Fac o grădină-n mine ca o gazdă,

Tu prinde rădăcini și arde lacrimi,

Să lași durerea-n roșia mea brazdă

Și să te-nalți iubito-n albe patimi.

De simți abisu-n jurul tău că doare

Și noaptea-ți bate visurile-nvinse,

Iubirea mea, privește la picioare,

Căci te veghez cu aripile-ntinse.

Aștept să crească în biserici îngeri

Și lumânările să plângă iar aprinse,

Cu răni cuminți sfințite de înfrângeri,

Vom da porunci pe-altarele deschise.

Când clopotele noaptea o vor bate

Și Luna se va stinge-n nori geloasă,

Cu versurile-n mâini pășind în carte,

Te-ncoronez, Femeia mea mireasa.

001.067

mircea trifu. “Balada mea mireasa.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14092758/balada-mea-mireasa

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.