Poezie

Balada Luminii

1 min lectură·23 mai 2016

Mediu

Mă leagănă cerul în brațele-albastre

Și norii prin raze "ascunsea" se joacă,

Dar jocul trezește-adormitele astre

Și roua în lacrimi pământul îmbracă.

Și Luna se-arată c-o falsă pudoare,

Părea o surprinsă, cu palmele-ntinse,

Sfidând nepăsarea ce arde în Soare,

Mocnea îngâmfată, cu razele-i plânse.

Și Marea-și trezește oglinda albastră,

Ibovnica nopții patroană-n budoare,

De-o viață dorește să-mi fie nevastă,

Speranța-i eternă o știe și-o doare.

Sub umbra supusă, o mamă fecioară

Zâmbește la Soare puțin vinovată,

În brațe îi doarme cu chipul de vară

O mică născută din raze și-o fată.

De-acum voi apune în brațe sfințite,

Culcat la picioarele patului nostru,

Pe frunțile voastre iubiri-adormite

Sunt tatăl, iubitul și Soarele vostru.

001.036

mircea trifu. “Balada Luminii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14092562/balada-luminii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.