Poezie

Eternul nou născut

1 min lectură·16 mai 2016

Mediu

Sunt acel ce-i născut între cer și pământ,

Fără noapte și timp, doar eternă lumină,

Din iubirea de-o stea și un nobil cuvânt,

Rugă-n ochii de orbi, prorocită să vină.

Și de palmele mamei, înfășat într-o carte,

Fără lacrimi din răni, îmbăiat în dorinți,

M-a hrănit de la sâni cu al versului lapte,

Legănat de-o icoană-ntre aripi de sfinți.

Și așa am crescut într-o viață cât zece,

Sunt Poemul rămas fără moarte pe cer,

Câte-o stea, uneori, lăcrimează mai rece,

Lângă poarta ce duce-nspre mine, de fier.

Și de mult s-au născut universuri și spații,

Au murit rugăciunile-n palmele plânse,

Mii de stele cu soț își trădează amanții,

Ingeri de ceară ard în sfeșnice-ascunse.

Undeva, o lumină, negrul nopții îl sparge,

O chemare de zână felinaru-și trezește,

Ca o velă uitată de vânt pe catarge,

Se coboară flămândă și iubirea, iubește.

001.061

mircea trifu. “Eternul nou născut.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14092303/eternul-nou-nascut

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.