Poezie

Am stins soba durerii

1 min lectură·20 martie 2016

Mediu

Acum las tot, e cerul ăsta la pământ,

Aici nimic eu nu mai am din tine,

Îmi pun în traistă ce-am avut în gând,

Și mă ascund, să uit măcar de mine.

Și amintirile, fâșii, le tai de-a lungul,

Le împletesc pe-nălțătoare versuri,

Cu grelele picioare adânc, ca plugul,

M-alung în zbor din veșnicele resturi.

Ajung pe-un nor și târgul e deschis,

E astăzi sărbătoarea dărilor de milă,

M-apucă-o teamă ce se lasă-n scris,

Și fug să nu mi-o dea a mea copila.

Și văd un nor așa, de-un alb mai bun,

Aicea eu m-ascund la colțul străzii,

Dar albul lui e ca zăpada de crăciun,

A înghețat demult și soarele amiezii.

Am început așa să te cunosc pe tine,

Tu ai deschis când am bătut la ușă,

Și-ndrăgostită mea din nou de mine,

Salveaza-mi viata incă nu-i cenușă.

00977

mircea trifu. “Am stins soba durerii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14089807/am-stins-soba-durerii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.