Poezie

Balada fericirii noastre

1 min lectură·19 martie 2016

Mediu

În mine nu e timp de-o ,,altă dată,,

Chiar de îmi scriu pe coală nemurirea,

Chiar de încep mințind cu-a fost odată

În orice răsărit și asfințit, iubirea.

Nu mai e timp în mine nici de mine,

Mi-e cotropit de dragoste tot Eu-l,

Și versurile-mi dezertează lângă tine

Să îți admire-n noapte decolteul.

Am să-mi ascund privirile de mire,

Ca un ocnaș când doarme gardul,

Și toate lacrimile-n ochii tăi iubire

Le voi fura până va arde iadul.

Și noaptea o împodobesc de nuntă,

Cer stelelor covoare să așterne,

Și Luna noastră-n haina ei căruntă

Cu raza ei în sobă arde lemne.

Și preotul sihastru ca un munte,

Aprinde taina cununiei în candele,

Trezită-i marea noastră să asculte

Iubirea dragă-a valurilor mele.

001.085

mircea trifu. “Balada fericirii noastre.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14089743/balada-fericirii-noastre

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.