Poezie
Poetul versurilor ninse
1 min lectură·
Mediu
Poet nebun, sunt sclavul clipei mele.
Din multe vieți am vrut să evadez,
Îmbrățișat de lanțuri și zăbrele
M-am învățat să pot să mă trădez.
Nu mă mai cert și nu mă mai alung;
Am încercat ca murgul nărăvaș,
Dar insula-i un cerc etern prea lung
Și m-am întors la fostul meu urmaș.
Și-acum când scriu în tine versul meu,
În doi-ul ăsta-i parcă unul singur
Iubirea mea ești tu și Dumnezeu,
De ce mă simt în portul tău nesigur ?
Copila mea, se vestejește țărmul,
Sau marea-i în adâncuri netrezită,
E poate prea sărac și necitit poemul
Sau insula e-n lacrimi rătăcită?
Eu te iubesc cu un sărut pe frunte
Și brațele-mi spre tine vin nestinse,
Micuța mea dă-mi gura să mă-nfrunte,
Eu sunt poetul tău cu versuri ninse.
00929
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- mircea trifu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 130
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
mircea trifu. “Poetul versurilor ninse.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14089452/poetul-versurilor-ninseComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.