Poezie

Iubita mea iubita

1 min lectură·10 martie 2016

Mediu

Pământul l-am mutat pe cer,

Din visul lui fac cruce,

Pe-o parte am bătut în fier,

Un dor ascuns și dulce.

Cealaltă parte arsă-n lemn,

Ce-n răstigniri ne iartă,

Încoronat de spini și demn,

Pe răni Isus o poartă.

Și-n visul de pământ etern,

Vulcani răniți vor plânge,

Sub recea poartă din infern,

Lava păcatu-i stinge.

Eu știu că-s prinț pe undeva

Prin vechi regaturi ninse,

Născut de-o viață și ceva,

Cu brațele întinse,

Îmi spune tainicul pământ,

La capul meu plecat,

Că nici o urmă de-un sărut,

Pe-o floare n-ai lăsat,

Întreb cu vocea răgușită,

Cerul bătrân de știe,

De-a ta cunună-i împletită,

Pe fruntea-ți de soție ?

Pe-un nor scriu,, poezie,,

Și ploaia ți-o recită,

Dă-mi mâna ta târzie,

Iubita mea, iubită.

001.253

mircea trifu. “Iubita mea iubita.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14089279/iubita-mea-iubita

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.