Poezie

Balada razvratita

1 min lectură·2 martie 2016

Mediu

De-aș fi un înger și încă tu n-ai fi născută,

Iubita mea, cu plasa mea de fluturi aș culege

Toată dorința ce-n pulbere de stele e cernută

Ce am lăsat-o-n urma mea, în viețile pribege.

Aș face-un ghem cu firul de lumină roșu-sânge,

Cu el să-ți împletesc întregul corp de zee,

Să mă conving când ochii fericirii îți vor plânge,

Că nu vrei să fii înger uneori, vrei doar femeie.

De-aș fi un simplu om, cu palmele bătătorite,

Aș face primăvară în jurul tău cu ochii tăi femeie,

Si m-aș așterne-n pragul tău cu rănile-mi cârpite,

Să-mi dai sărutul tău pe fruntea mea plebeie.

Și de o lacrimă fierbinte-ți va curge fără frică,

Tu să îmi ierți iubirea, din lumea ta, ai milă,

În plasa mea de fluturi, e palma mult prea mică,

E primăvară, înalță-te iubire, cu aripi de copilă.

001.031

mircea trifu. “Balada razvratita.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14088865/balada-razvratita

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.