Poezie

Pe bolta iubirii

1 min lectură·18 februarie 2016

Mediu

Rupând tăcerea nopții, se-aude cornul lunii,

Îmi mângâia auzul cu raza lui de gală,

Mi s-au trezit străbunii ca îngerii luminii

Și îmi citesc din carte, a mea agoniseală.

Vin stele curioase, cerându-și iertăciune

Și-ascultă nepoftite, poemele barbare,

Dorințele trezite din somnuri vechi, nebune,

În visul pătimirii, sunt lacrimi căzătoare.

Și-a furișat și vântul, pe vârfuri adierea,

Își ține tâmpla-n palmă, culoare de alint,

Când stelelor le vede, morocănos, durerea

Se-ntreabă ce-i iubirea în plânsu-i infinit?

Încet vin sub picioare, fără cuvinte, norii.

Nu se sfiesc să geamă, când pașii îi strivesc,

Înduioșați ascultă, se tem acum păstorii,

De ploaia ce va-ncepe cu bobul haiducesc.

În mantie, viu-verde, se așează-n colț de masă

O tânără prințesă, zâmbind, un "bun găsit,,

Și-ncepe să recite, poem cu vorbă-aleasă,

Așa-ncepu iubirea, în versul de iubit.

001.214

mircea trifu. “Pe bolta iubirii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14088210/pe-bolta-iubirii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.