Poezie

Un vers cu buze coapte

1 min lectură·10 februarie 2016

Mediu

Mă simt ca o fereastră închisă,

Și văd un vis tăcut într-o odaie,

Cu-o noapte la picioare-abia ucisă,

De-o dimineață crudă și vioaie.

Și din podeaua albă până-n grindă,

Aud un glas de rugă dintr-un vers,

Ce nu mai vrea acum să se ascundă

Și nici de mâna unori timpuri șters.

De partea lui stă-n ramă veșnicia,

Ea a vegheat la pântecul de coală,

Cum se năștea sfidând zădărnicia,

Un vers cu chip de înger de cerneală.

Și au trecut de-atuncea multe vieți,

Cu multe stele ce-au iubit pământul,

Când crucea încă răstignea profeți,

Și Iuda în arginți vindea Cuvântul.

Dar într-o viață plictisit de noapte,

S-a pus să sape-n versuri o fântână,

Și apa rece doar cu buze coapte,

S-o bea îndrăgostiții de Lumină.

Cu gura răzvrătită-acum de sete,

Copila mea ce te-ai pornit spre mine,

Sunt versul tău cu alb puțin în plete,

Aștept eternul dragostei din tine.

001.013

mircea trifu. “Un vers cu buze coapte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14087841/un-vers-cu-buze-coapte

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.