Poezie

Sunt zidul chinezesc

1 min lectură·9 februarie 2016

Mediu

Prea mic și prea gelos mi-e trupul,

Mereu cu spada-n mână încruntată,

Durerile în flăcări îi arde anotimpul,

Privirea e absentă de carne-ncătușată.

Încerc micuța mea să îl îndrept spre tine

Ești lacrima de lavă cu-obrajii de copilă,

Iubirea este-acuma, nu-n nefirescul mâine,

Căci muritor e timpul și toarce fără milă.

Dă-i gura ta iubito de-un roșu îngeresc,

Ridică-l sus pe boltă și scutură-l un pic,

În jurul tău ridică-l, ca Zidul Chinezesc,

Căci fără tine-abastrul din el, nu e nimic.

Și-aici întinde masa și pune-i corpul tău,

Flămândă-i este foamea de dorul tău carnal,

Și lasă-ți dăruirea în setea lui de zeu,

Sorbind încet iubito, al tău sfințit pocal.

Să-l simtă iară timpul și bunul Dumnezeu.

00943

mircea trifu. “Sunt zidul chinezesc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14087794/sunt-zidul-chinezesc

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.