Poezie

E noaptea cea din urma

1 min lectură·6 februarie 2016

Mediu

De coama somnului mă țin,

Când huma nopții scurmă,

Poartă-mă murgule divin,

Din noapte cea din urmă.

Și batem carnea nemilos,

Adapă-te cu sânge,

Doar inima s-o calci duios,

Că-i proastă și doar plânge.

Și du-mă-n visul ce-a fugit,

În altul colț al vieții,

Pe țărmul ei neoblojit,

La umbra dimineții.

Hrănește-te cu corpul meu,

Nu-mi e de trebuință,

E fără aripi și-i prea greu,

Și-i rece-a sa dorință.

Grăbește-te că-i noptea rea,

Ne-așteaptă la hotare,

Nu vrea s-ajung la draga mea,

În greaua ei ninsoare.

Așa că murgule acum nebun,

Învinge-a nopții iarnă,

S-ajung iubirea mea să-o pun,

Pe raza mea s-adoarmă.

001.010

mircea trifu. “E noaptea cea din urma.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14087649/e-noaptea-cea-din-urma

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.