Poezie

Un cerc de foc

1 min lectură·2 februarie 2016

Mediu

Și iar aud abisul cum mă cheamă,

Și iar copilă-n ochi mi-ai adormit

Iubirea mea ți-o jur pe gura-ți caldă,

Și singur iar mă-ndrept spre răsărit.

Cărarea nopți'-o luminează luna,

Din nou îi cer să-ți stea la căpătâi,

Dar ea încrunt'-o rază și-mi dă mâna,

Să trec în pragul nopții cea dintâi.

Aici în tine-am întâlnit copila,

Cenușăreasa-n palme cu un vis,

Nu-nțelegeam de ce ți-e rece mila,

Nu-nțelegeam de ce ți-e visul stins.

Tacerea ta-i ca rana pe-o vioară,

Arcușu-i rupt, doar coardele sunt vii,

Întind un braț și iar ca prima oară,

Trezesc pe strune visele-mi târzii.

Tu îmbrăcată-n albul de mireasă,

Destinul meu în palma ta-l dezleg,

Pe tărm îi cer nisipului să-mi țeasă

Un cerc de foc, pe deget să ți-l leg.

Iubirea mea, mi-e brațul iar zadarnic,

Arcușul lui în vis din nou s-a frânt,

Vioara mea rămâi pe țărmul pașnic,

Eu port abisu-n oase și-n pământ.

001.034

mircea trifu. “Un cerc de foc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14087449/un-cerc-de-foc

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.