Poezie

Intr-o eterna oara

1 min lectură·3 noiembrie 2015

Mediu

Îți vin în brațe lună plină,

Pe razele încă necoapte

Când la apus a mea lumină,

Îmi moare-n fiecare noapte.

Și-n clipa veșniciei tale,

Ne amintim de începuturi

Eu ceru-albastrei catedrale,

Tu-nveșmântata mea în fluturi,

Cât a durat sărutul nostru,

Nu poate timpul să-l măsoare,

E cât eternul Tatăl Vostru,

Din ruga stelei căzătoare ?

Sau cât o viață-n rătăcire,

Prin Găuri Negre hămesite,

Când orice stropi de amintire,

De-adăncul lor au fost cerșite?

Acum în pragul tău fecioară,

Cu roșul buzelor mă iartă,

Căci se va scurge iar o seară,

Și iar se-nchide aceiași poartă.

E răsăritul ce mă cheamă,

Și iar pe cer mă vrea osânda,

Când bate-apusul de aramă,

Voi fi să ne iubim secunda.

001.037

mircea trifu. “Intr-o eterna oara.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14082135/intr-o-eterna-oara

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.