Poezie

In cearta cu Dumnezeu

1 min lectură·15 octombrie 2015

Mediu

Tu, dorule, să te grăbești,

E în curând apusul lumii!

Ai fruntea grea și- mbătrânești...

Se-afundă pașii-n carnea humii.

Tu leagă-i mâna c-un cuvânt,

Iubitei mele-n fuga-i crudă,

Coboar-o-aicea pe pământ,

Căci nu vrea cerul să m-audă.

Aici, să-i amintesc de tot.

Să simtă dragostea-ncepută,

Căci gura asta de netot,

De dor e seacă, rece, mută.

Să-i scald pe palme corpul ei

Și să-l îmbrac în versuri calde,

Din multe pagini de femei

Doar în a ei, pământul arde.

Și dacă nici acum nu poti,

O să mă las de scris în humă,

Am să mă-nalț ascuns de nopți,

Unde chemarea mă îndrumă.

Voi sparge-n ceruri poarta grea

În mii de cioburi reci, de sânge.

Și dacă n-am să dau de ea,

Albastrul bolții îl voi stinge!

Eu nu te las din nou să-mi iei

Iubirea fragedă din mine.

Alegeți alta din femei,

Că-ți plânge cerul de rușine.

001.026

mircea trifu. “In cearta cu Dumnezeu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14080816/in-cearta-cu-dumnezeu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.