Poezie

Insula luminii

1 min lectură·8 octombrie 2015

Mediu

Îmi bate drumul pașii mei,

Picioarele-s domoale,

M-afund în pulberi de femei,

Cu sufletele goale.

În carne-mi intră voia lor,

Și cântul lor de piatră,

Nu mă opresc, îmi plânge-un dor,

Pe-a cerului fereastră.

Și umplu drumul de chemări,

Revin ecouri mute,

Mi-e corpul greu de întâmplări,

Și de-așteptări durute.

Nu pot să îl ridic, îl las,

Legat de semnul crucii,

Din huma nopții lui Atlas,

Renunț la drumul fricii.

Am cumpărat un colț de cer,

O insulă albastră,

Nici un fior în lanț de fier,

Să plângă la fereastră.

Aici, iubito-am să te port,

Născuta mea târzie,

Îmi las trecutul meu de mort,

Și nasc în poezie.

Din versuri, palmele-ți întind,

Tu lasă-te cuprinsă,

Și corpul tău să-l am clădind,

O mânăstire-aprinsă.

001.000

mircea trifu. “Insula luminii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14080391/insula-luminii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.