Poezie

O ruga si-un inger

1 min lectură·21 septembrie 2015

Mediu

De-ai știi unde-i poarta uitării,

Tu suflet plecat să îmi spui,

Am să ies din tărâmul tăcerii

Și în mine din nou am să sui.

Și aici las cuvintele grele,

Saturate de prea mult sărat.

Răzvrătite poruncilor mele,

Nesupuse de-al morții regat.

Curajos în miros de cerneală,

Îmi las vina să-mi cadă greoi

Și aprins disperat de-ndrăzneală

Să înfrunt judecata de-apoi.

Să mă apăr cu fruntea-ncruntată,

De durerea ce-mi judecă dorul,

Cu o nouă iubire-nstelată,

Ce așteaptă să-mi mângâie cerul.

Se aude un vers dintr-o carte,

E un înger cu-o rugă de mână,

Ia-o tu să o porți mai departe,

Să te scape de huma bătrână.

Sunt aici lângă poarta uitarii,

Cu o rugă-ntr-un corp de ispită,

O fecioară din albul creerii,

Ce se naște in versuri, iubită.

001.201

mircea trifu. “O ruga si-un inger.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14079199/o-ruga-si-un-inger

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.