Poezie
Osanditul din vis
1 min lectură·
Mediu
Tot se plânge pământul
La mine în cer
Și cu lava de lacrimi
Îmi bate în poartă,
Iubirea-i de humă
Nu vreau să-i mai cer,
Căci pacea-albastră
Între noi este moartă.
Se răzbună și-și bate
Arama în turle,
Și cu suliți din brațe
Blesteamă înaltul,
Pune-n focuri păgâne
Icoane să-mi urle
Și a vocilor ură
Își topește asfaltul.
Dau poruncă și norii
Îi vor stinge păcatul,
Peste morți, peste vii
O tăcere apune,
Într-o noapte eternă
Se îneacă asaltul
Și spre cer ridicată
Doar o cruce rămâne.
Mă cuprinde o milă
De ea și de mine
Și îl iert doar pe el,
Neiertatul sunt eu,
Nu mai vreau rugăciunea
Lumânării creștine,
Tot ce vreau e în mine
Și în sufletul meu.
Mă trezește din somn
Umbra nucului nostru,
Într-un un ceas osândit
Dar de tine iertat,
Sunt salvatul din vis,
Rod al somnului monstru,
Nu mai vreau nici să dorm
Nici să fiu neiertat.
001.087
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- mircea trifu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 154
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 40
- Actualizat
Cum sa citezi
mircea trifu. “Osanditul din vis.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14076888/osanditul-din-visComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.