Poezie

Plecata mea albastra

1 min lectură·14 august 2015

Mediu

M-așez obosit pe-o căruntă răscruce,

Aici între-albastru și-un colț de pământ,

Cu o mână pe cer și cu una pe-o cruce,

Un sihastru alungat din trecutul înfrânt.

Un toiag tare greu e căzut la picioare,

E cioplit din promisul măslin fermecat,

Fără geamăt căzut într-o vară-nserare,

Să m-ajute pe cer să nu zbor aplecat.

Mi se așează pe pleoape o pace cuminte,

Adormită e teama-ntre lacrimi ce dorm,

Și o voce mă cheamă într-un cerc de cuvinte,

Pe o pagină albă într-un zeu mă transform.

Adormit sus pe nori,pe o pernă de piatră,

Două aripi de vis ce se tem de pământ,

Te aștept să revii,îmbrăcată în astră,

Să împăcăm omenirea cu al nostru cuvânt.

001.106

mircea trifu. “Plecata mea albastra.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14076671/plecata-mea-albastra

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.