Poezie

E pamantul meu gol

1 min lectură·12 august 2015

Mediu

În brațe iubita nu vrea să-mi adoarmă,

A-nșelat-o lumina-ntr-un zbor pângărit,

Eu rămân santinelă-n a Lunii cazarmă

Și la stingerea nopții-i devin răsărit.

Îi șoptesc că iubirea, e o tainică Sfântă,

Doar sub pașii durerii se mai nasc poezii,

Într-o lume absentă din a lor necăință,

Se vând vise-n tarabă, pe la colțuri de zi.

Și pe buze străine te vinde omenirea,

Pe monede de-aramă și un sân veșnic gol,

Sentimente in copii de serox, iubirea

Este sclavă supusa, dar farâ control.

Mă ridică iubito în suflet la tine,

Și pe corpul albastru poeme să-ți scriu,

Dar mă doare iubirea ce cade-n rovine,

Eu poetul de humă din mine-l proscriu.

00947

mircea trifu. “E pamantul meu gol.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14076508/e-pamantul-meu-gol

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.