Poezie

Balada fermecata

1 min lectură·11 august 2015

Mediu

Sunt amintiri ce-n fiecare zi

Devin din ce în ce mai scurte,

Mai palide, întunecate, frânte,

Străine și chemările-s târzi.

Altele stau în adormita-mi poală,

Tânjind după un vis nemuritor,

Le am, nu din trecut sau viitor,

Dintr-o dorință caldă și carnală.

Și lipsa ta mă- ndeamnă răzvrătită,

Să-ntreb în care viață te-au -ascuns,

În care nou născutului ei plâns,

Pe care stea esti incă dăltuită?

Te voi găsi, căci clipa mea-i eternă,

În versul meu clepsidra se supune

Și Dumnezeu cuprins de-amărăciune

Cuvântul său mi l-a ascuns sub pernă

Și am să cer cuvântului să-mi scrie,

Tu să-l citești la fel ca altădată,

Eu să te-aștept la poarta fermecată,

Să-mi fii din nou iubită-n poezie.

00979

mircea trifu. “Balada fermecata.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14076481/balada-fermecata

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.