Poezie
Ai frica cerului de mine
1 min lectură·
Mediu
Aprind o lumânare și cuvântul "iartă"
Căci eu nu am murit, încă trăiesc!
Mi-am prins în timp ultima vie șoaptă
Ș-am pus-o suspinand in: te iubesc !
Eu te ridic din marea-ntârziere
În palma ta sunt clopotul etern.
Voi bate fără grabă și durere,
Tu sa m-auzi de acolo, din infern.
Încet, căci Dumnezeu nu știe încă,
Azi aripile mele-au lacrimat,
Sub crucea mea ascunse sunt, să plângă,
Să nu le-audă țipatu-i sărat.
Plecarea mea, mi-a pus-o ceru-n zestre,
Să nu m-aștepte, plin de gelozie.
Voi bate albastrul lui etern cu pietre,
Doar eu sa-ti iubită-n poezie.
Eu voi decide, nu durerea fricii!
Rămân cu tine-n versul consacrat,
Căci aripile dorm în poala crucii
Si-n casa noastră ceru-i resemnat.
00902
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- mircea trifu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 119
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
mircea trifu. “Ai frica cerului de mine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14075957/ai-frica-cerului-de-mineComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.