Poezie

Un ea s-un eu

1 min lectură·9 iulie 2015

Mediu

Împart în părți egale cerul,

Dar tot albastrul ți-l dau ție.

Eu norii-i țin cu binișorul,

Că-mi știu a mea vinovăție.

Îmi cunosc teama grea, stăpână,

Când stam ascuns în stropul lor,

Speranța îmi scăpa din mână

În secet-amintirilor.

Tu ai simțit al meu departe.

Din versuri trepte ți-ai făcut,

Ajunsă sus, m-ai scris în carte,

Abia atunci te-am cunoscut.

Pe cer mă-ntreabă Dumnezeu:

Cine e ea în vers bătrâne ?

Îi spun zâmbind că ea sunt eu,

Un ieri îndrăgostit de-un mâine.

Vreau, Doamne, gustul ei de viață,

Popas să-mi facă pe-a mea gură.

Aici să nu-și mai amintească,

Dumnezeiasca ta cenzură.

Acum pe cer nu-i loc de trei,

Coboară, Doamne, și ne lasă!

Ai grijă de pământ de vrei,

Aicea cerul mi-e acasă.

001.024

mircea trifu. “Un ea s-un eu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14074628/un-ea-s-un-eu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.