Poezie

Imi e dator

1 min lectură·25 iunie 2015

Mediu

Nu am destule mâini să te cuprind,

Și nici priviri să te-ocrotească,

Când rău-n poartă-ți stă cerșind,

Cu masca sa nepământească.

Þi-e fruntea-acoperită de păduri,

Și buzele cu munți închise-n ape,

Cenușă-s pașii mei, plini de arsuri,

Ce ard mocnit de dorul de aproape.

În traistă-mi pun un colț de pâine,

Ce-ai plămădit-o tu in visul nostru,

Și-o lacrimă-am luat din al tău mâine,

Supusă în ulcior de-alint albastru.

Acum sunt pregătit să urc la El,

Căci mi-e dator, să-i cer o păsuire,

Să-mi plăsmuiască-n grabă un inel,

In el să-se-odihnească-a mea iubire.

Să vin, tiptil, in somnul ce te plânge,

Și să ți-l pun pe mâna obosită,

Tu dragă, îndrăgostita mea de sânge,

Trezește-te din noaptea ta cernită.

00937

mircea trifu. “Imi e dator.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14073835/imi-e-dator

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.