Poezie

Ne iarta poezia

1 min lectură·11 mai 2015

Mediu

De mult n-am mai sculptat o poezie,

Și dalta de tăcere mi-e știrbită,

Mi-e noaptea rătăcită-n amnezie,

Și mana de nesomn mi-e ruginită.

Cuvintele s-au răzvrătit în mine,

Și curcubeul mi-a negat culoarea,

Am versurile toate clandestine,

În ochii lor s-a năruit chemarea.

Și melodia rimelor mi-e falsă,

Pe coala de hârtie-ncarunteste,

Ai devenit o amintire arsă,

Și lipsa dintre noi,întinerește.

Ascultă-mă,e ceasul cel din urmă,

Vrea un blestem străin să te ajungă,

De vei simți că viața ți se curmă,

Opreste-i ochii-ndragostiti să plângă.

Tu cheamă-mă să bat la a ta poartă,

Eu voi veni,îți voi cunoaște strada,

Și dragostea se va preface-n artă,

Eu al tău prinț,tu Albă ca Zăpada.

00918

mircea trifu. “Ne iarta poezia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14071245/ne-iarta-poezia

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.